History
Professor Ioan Purdea (1938-2022)
Necrolog
Professor Grigore Calugareanu at 60
June 21, 2007, 17:00, Main Building (Kogalniceanu Street 1), Sala Iorga (2/I)
followed by dinner at Restaurant Casa Universitarilor, 18:00
Algebra la Cluj (2017)

Şcoala clujeană de Algebră şi Istoria Matematicii


Theodor Angheluță (1882-1964) a fost primul profesor titular al cursului de algebră superioară la Universitatea din Cluj, începând din 1923. În perioada 1909 - 1914 se specializează la Sorbona, unde îl are ca profesor pe Émile Picard. Se intoarce în țară din cauza războiului şi susține teza de doctorat la Bucureşti în 1923. A fost decan of the Facultății de Ştiiințe din Cluj între 1931 şi 1932 şi a contribuit la crearea Institutului de Matematică din Cluj în anii 1950. În 1948 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Theodor Angheluță a scris peste 90 de lucrări în diferite ramuri ale matematicii, în special privind ecuațiile algebrice şi ecuațiile funcționale, şi menționăm primul Curs de algebră superioară (1940) de la Cluj.

Dezvoltarea algebrei moderne la Cluj se datorează profesorului Gheorghe Pic (1907-1984), dar şi sprijinului Universității din Bucureşti prin studii de doctorat effectuate acolo. Gheorghe Pic, alături de colegii sau foştii săi studenți Gyula Maurer (1927-2012), Elemer Kiss (1929-2006) şi Imre Virág (1931- 2015), Nicolae Both (n. 1933), Ioan Purdea (n. 1938) şi Grigore Călugăreanu (n. 1947) au obținut în perioada de după război rezultate interesante asupra grupurilor finite, inelelor, laticilor şi algebrelor universale.

Gheorghe Pic (1907-1984) a absolvit Facultatea de Ştiințe a Universității din Cluj în 1928 şi susține teza de doctorat la Roma în 1932 sub conducerea lui Tulio Levi-Civita. Revine ca profesor la liceul din Gherla şi ca asistent onorific al profesorului Theodor Angheluță (1933-1936) la Catedra de Algebră a Universității din Cluj. Este profesor la Catedra de Matematici între 1945 şi 1952, când se mută la Institutul de Construcții şi apoi la Universitatea din Bucureşti. În 1957 revine definitiv la Cluj, unde este ales decan. A donat Bibliotecii de Matematică bogata sa colecție personală. A scris numeroase lucrări din teoria grupurilor finite, precum şi cursuri şi tratate de algebră superioară, cel mai semnificativ fiind Tratat de Algebră Modernă (1977), împreună cu Ioan Purdea.

Gyula Maurer (1927-2012) a absolvit Universitatea Bolyai din Cluj în 1949 şi a devenit asistent în acelaşi an. Din 1960 este cadru didactic la Universitatea Babeş-Bolyai. A susținut teza de doctorat în 1967 sub conducerea lui Grigore C. Moisil la Universitatea din Bucureşti. A publicat cercetari asupra grupurilor topologice, algebrelor universale topologice, mulțimilor şi grupurilor fuzzy şi inelelor cu identități polinomiale.

Virág Imre (1931- 2015) a absolvit în 1954 la Universitatea Bolyai, unde a funcționat tot din 1954, iar apoi din 1958 la Universitatea Babeş-Bolyai. A susținut teza de doctorat în 1970 la Cluj sub conducerea lui Gheorghe Pic. Cercetările sale s-au concentrat în special asupra teoriei grupurilor finite. Sunt de mentionat două cărți importante de algebră în limba maghiară scrise în colaborare cu Gyula Maurer.

Elemér Kiss (1929-2006) a absolvit Universitatea Bolyai în 1951. În 1974 obține titlul de doctor la Universitatea Babeş-Bolyai, conducător fiind Gheorghe Pic. A fost şeful Departmentului de Matematică din Târgu-Mureş între 1976 şi 1985. După 1990 a fost unul din fondatorii Universității Sapientia. Lucrările sale de algebră se referă la polinoame şi ecuații algebrice precum şi la teoria inelelor. A devenit însă cunoscut mai ales prin cărțile şi articolele de istoria matematicii. După 1994 s-a dedicat exclusiv cercetării manuscriselor lui János Bolyai. În particular, a arătat ca Bolyai a avut rezultate semnificative în teoria numerelor şi algebră, nu doar în geometria neeuclidiană. Pentru aceste contribuții, Elemér Kiss a fost ales în 2001 membru extern al Academiei Ungare.

Cercetările actuale de algebră de la Universitatea Babeş-Bolyai se încadrează mai ales în teoria categoriilor de module (structuri algebrice care codifică maniera în care alte structuri algebrice (grupuri, algebre asociative, algebre Lie) acționează asupra grupurilor abeliene sau al spațiilor vectoriale) şi au ca sursă primordială lucrările lui Grothendieck de algebră omologică, ale lui Prüfer privind grupurile abeliene infinite şi ale lui Brauer asupra reprezentărilor modulare ale grupurilor finite.